La 1 decembrie, îmbrăcăm haină aleasă, de sărbătoare vrednică de amintirea măreței zile a Unirii. Încercăm a îmbrăca cu drapelul național casele și inimile noastre cu gândul la simțirea sufletului românesc… Au revărsat această spiritualitate strămoșii noștri, din pieptul lor de români, în valurile apelor care dăinuie peste văile și colinele țării, trecând prin semețele creste ale Carpaților!

Puterea unei picături de apă se zice că e foarte mare. Ea găurește piatra ce-i stă în cale, merge spumegând în valuri la revărsare de râu, dar… vine și trece, căci raza soarelui e puternică și poate seca multe în drumul ei. Și cum se spune… apa trece, pietrele rămân!

Tot așa, valul în revărsare a sufletului unui popor trece ca lava arzândă, purificând drumul și așezându-se în veșnicie pe acest străvechi pământ, trasând peste veacuri, poate chiar peste milenii, libertatea câștigată în măreața zi de 1 Decembrie 1918 apărând cu însăși viața, moștenirea lăsată de înaintași prin jertfa sângelui.

Moștenirea pământului ne e redată de G. Coșbuc, spunând cu ardoare… ”Noi vrem pământ”:

”Pământul nostru-i scump și sfânt,
Că el ni-i leagăn și mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat
Și câte ape l-au udat….
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat.
…..

Pe zei, i-am întreba: ce vor?
Și nu le-am da nici lor pământul,
Căci ei au… cerul lor!”

Pe arena istoriei naționale și-a făcut apariția răsunătoare și impunătoare Actul Unirii, un eveniment epocal, când în prezența a mii de participanți, după cum spun hrisoavele vremii de atunci, ”Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania și Țara Românească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia decretează unirea acelor Români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România” (Revoluția de la 1918, Ion Clopoțel)

 

Binecuvântată fie deci ziua de 1 decembrie 1918, când s-a decretat pe platoul de la Alba Iulia unirea cu … frații români! De la Nistru până la Tisa, din Carpați până la Mare, toți cei care au fost de față, părtași la actul istoric din Cetatea bucuriei, au transmis peste generații drumul lung al patimilor și calvarul dureros care a dus la Unirea neamului românesc.

Se cuvine să poposim în această sfântă zi în fața Crucilor, în umbra cărora se odihnesc osemintele celor ce au sângerat pe pământul strămoșesc și care și-au dăruit viața pentru dăinuirea Unirii, alinați fiind numai de lacrimi și de recunoștința noastră. Trupul se poate îngropa, dar rămâne recunoștința și slava! Nu mai sunt, dar prin faptele lor trăiesc încă!

Și ca semn de veșnică pomenire a celor care s-au jertfit pentru Unirea României… avem simbol Arcul de Triumf, care a fost inaugurat de 1 Decembrie, în anul 1936. Cuvântarea M. Sale Regele Carol al II-lea, care a fost prezent la acest deosebit eveniment, alături de M. Sa Regina Maria, M. Sa Voievod Mihai, membri ai guvernului și mulți alții, o redau cu aplecăciune, în amintirea acelei mari afirmări a unității neamului românesc:

 

”Inaugurăm azi Arcul de Triumf, menit să reamintească generațiilor viitoare gloria celor ce au învins și jertfa celor ce au căzut vitejește pentru înfăptuirea unui ideal, care a fost țelul și îmbărbătarea multor generații.

La glasul venit de dincolo de țintirim al martirilor întregirii, se unește – prin Mine Regele României, pe veci unite – glasul întregului popor românesc:

România, care și-a văzut îndeplinit, cu atâtea jertfe, visul secular, știe ceea ce vrea să zică un război.

De aceea: vrea o oștire puternică, care să fie păzitoarea păcii, dar și păzitoarea neadormită a neștirbirei hotarelor.

Alături de noi, se găsesc reprezentanții aliaților noștri. Au venit, în această zi a Unirii, să proslăvească gloria zilelor eroice și perenitatea celor înfăptuite și brăzdate de harta lumii.

Am luptat cu credință și am biruit cu jertfa intereselor noastre individuale. Această jertfă nu s-a sfârșit cu împlinirea primului țel al luptei, ci ea trebuie să continue, ca să se îndeplinească unitatea sufletească a tuturor forțelor pentru cucerirea țelurilor de mâine: prosperitatea și întărirea României.

Acela ce va trece pe lângă acest Arc de Triumf, să se gândească, că dacă reprezintă comemorarea gloriei Românești, el are la temelie oasele acelora care au crezut și au jertfit și că, dacă aceste pietre ar avea glas ar striga:

”Trecătorule – gândește te la jertfa celor căzuți!

”Ce faci tu pentru întărirea fi consolidarea Patriei tale?”

Doresc ca puțini să fie aceia care auzind acel glas, să-și ascundă fața zicând: „m’am gândit numai la mine”.

O, pietre scumpe, amintitoare de ceasuri de vitejie, amintire a crezului și a neamului, stați veșnic de veghe și spuneți tuturor că numai cu credință și jertfe, pentru interesul obștesc, se poate înfăptui ceva pe acest pământ.

Deci, cu credință, înainte și sus inimile!

Trăiască România pe veci întregită în hotarele firești ale neamului!

 

Zi însemnată. Va rămâne pururea neștearsă în istoria poporului român această zi de 1 Decembrie 1918, căci ea ne-a dăruit ceea ce am dorit de atâta timp: libertatea națională și unirea într-un singur stat.

Focul dragostei față de Patrie, cu care au luptat atâția eroi ce și-au vărsat sângele și și-au dat chiar viața, trebuie să fie viu încă în sufletele noastre. Jertfa sângelui lor, ce a udat glia strămoșească, ne strigă și azi: Sus inima!… Sus inimile! Ca vrednici urmași ai acelora ce au luptat pentru ideea națională, pentru dezrobirea noastră și care nu au pregetat a-și da chiar viața pentru Patrie, trebuie le păstrăm amintire vie în sufletul nostru și, din când în când, să zicem o rugăciune pentru sufletele lor. Suntem fericiți, că azi putem să ridicăm steagul tricolor; însă fericirea noastră trebuie să o datorăm acelora ce au știut să-și pună trupul și sufletul garanție pentru cauza libertății noastre. Recunoștință le datorăm, eroilor și martirilor, ce s-au jertfit pentru întregirea neamului.

Azi, 1 decembrie 2022, când serbăm cu bucurie împlinirea a 104 ani de la Unirea Ardealului cu Patria mamă, când sufletul nostru trebuie să fie pătruns de iubirea datoriei și a tot ce avem mai scump, libertatea noastră națională, împletiți o cunună mică de flori, fii ai României: și o puneți cu tot dragul pe mormântul eroilor ce și-au dat viața pentru fericirea noastră. Jertfa celor peste opt sute de mii de eroi pieriți în cel mai mare război ce l-a cunoscut lumea – războiul mondial – nu putea să nu aducă înfăptuirea României Mari.

Suferințele de o mie de ani, îndurate de moșii și strămoșii, noștri ne-au adus această unire. Căci glasul sângelui și al lacrimilor, ce au udat brazda strămoșească nu putea să nu plămădească în sânul ei acel lăstar verde al redeșteptării naționale, cerând dezrobirea tuturor și unirea pe veci într-un singur stat.

Visul de atâția ani s-a împlinit. Sus inima!.. . Azi, când sărbătorim unirea Ardealului; când, pe plaiurile munților albaștri ai Carpaților, și de o parte și de alta, răsună în voie doina românească; azi, când glia pământului e lucrată liber sub cerul senin!

Azi, când sărbătorim împlinirea a peste 1oo de ani de la aceea mare zi; înlăturând micile neajunsuri ale zilei, ridicați glasuri de bucurie, strigând din tot sufletul:

Trăiască România Mare pe veci unită ! …

 

Sursa foto: Ziua Eroilor Slatina 2022

 

        Membri din conducerea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

                           –  FILIALA OLT „PAN M. VIZIRESCU”

                                  ONORAND  EROII NEAMULUI ROMANESC


 

Rodica Felicia MATEI

UZPR OLT

Articolul precedentLa noi în satele românești, la şezătoare