Interviu cu o familie de tipografi (partea a II-a)  

Rodica Felicia Matei, Inginer Operator Programator, Licențiat în Informatică și George Tulea, Jurist, Licențiat în Științe Juridice, au înființat, încă din 2005, S.C. KITCOM S.R.L. (Editură și tipografie), cu sediul în satul Poganu al comunei Verguleasa din județul Olt.

Într-o lume în continuă schimbare, în care cuvântul tipărit pare să-și fi pierdut din greutate,  existența însăși a unei tipografii este o întâmplare rară.  O editură și tipografie într-un sat din județul Olt, rezultat al colaborării dintre o doamnă inginer si un domn jurist care, chiar căsătoriți fiind și având formații profesionale atât de diferite, reușesc să susțină o astfel de activitate, reprezintă mai mult decât un eveniment demn de atenție. Este în același timp un îndemn la reflecție asupra unor cuvinte ca: încredere, perseverență, pasiune.

Episodul 2

Google ne face proști?

  1. R. – Într-un articol publicat în 2008 în ”Le Temp”, Luc Debraine spunea că „De fiecare dată când apare un nou mediu, un nou mod de a distribui cunoștințe și informații, cineva va striga arătând cu degetul către prostia mulțimilor”. Potrivit lui Nicholas Carr însă, internetul ne distorsionează capacitatea de concentrare, el spune că din cauza internetului nu mai poate citi mai multe pagini ale unei cărți cu toată atenția sa. Majoritatea comentatorilor lui Nicholas Carr par să fie de acord cu un singur punct: electronica transformă modul în care citim, dar este aceasta, neapărat, o cale greșită? Google ne face prosti, sau devine potopul care îneacă tiparul?

RFM. – Potopul care ne îneacă este, desigur, fluxul de informații, o metaforă devenită comună pe care nu o mai punem la îndoială. Pare a fi o consecință a avansării tehnologiilor de comunicare, un  semn al puterii mass-media. Pare a fi cauzată de slăbiciunea noastră în asimilarea informațiilor. Toate aceste percepții sunt reale, dar cred că nu acestea sunt cauza. Sunt doar simptomele unor situații dificile. Viteza de comunicare, puterea mass-media și superficialitatea capacității noastre de a citi ceva rapid pentru a nota doar punctele importante, sunt toate produsele nevoii noastre nesatisfăcute de informații. Nu doar vrem mai mult, avem cu adevărat nevoie de mai mult.

  1. GT. – Nu Google ne face prosti. Avem nevoie de mai multe informații pentru că tehnologia a dat alte dimensiuni izolării în care ne confruntăm cu lumea, dar și pentru că această lume a devenit mai complicată și resursele pentru a o descrie s-au înmulțit exponențial. Trebuie să știm mai multe pentru că trebuie să luăm rapid mai multe decizii. Trebuie să știm mai multe pentru a fi mai bine conectați la mediul nostru și pentru a-l înțelege mai bine. Lumea modernă ne cere să fim mai deștepți, chiar dacă pentru asta trebuie să sacrificăm „profunzimea” cunoștințelor noastre. Mulți susțin că o carte oferă mai multă adâncime cunoașterii decât web-ul, dar nimeni nu dovedește.
  2. R. – Determină webul o nouă relație cu educația și cultura?

RFM. – Sunt comentatori care spun că ne confruntăm cu un risc: este posibil să pierdem moduri de gândire, dar le înlocuim cu ceva nou. Faptul că nu mai știm cum să ascuțim un cuțit de vânătoare sau să construim un carburator este mult mai îngrijorător decât faptul că există oameni care nu citesc  cărți. Conform sondajelor privind practicile culturale, numărul cărților citite în medie ar scădea, dar capacitatea noastră de citire și scriere se mărește, ne întrebuințăm mai mult. Universul nostru de zi cu zi este populat în mod constant de lecturi, mereu mai multe și mai variate: cele ale e-mailurilor noastre, blogurilor noastre, rețelelor sociale și jocurilor noastre care se adaugă celor din cărțile noastre, ziarelor sau scrisorilor noastre, sau vin să le înlocuiască.

  1. GT. – Când omul își amintește că iubește cărțile, ar trebui sa verifice dacă nu cumva această formă de respect este mai mult pentru idei decât pentru format. Cărțile au fost mult timp vectorii principali ai ideilor, atât de mult încât le-am asociat cu ideile pe care le conțin. Nostalgia cu privire la cărți provine din faptul că ne-am obișnuit să le vedem ca fiind cel mai bun vehicul pentru gândire sau povești. Dar mai este corect acest lucru? Unele filme ne supără mai mult decât anumite cărți și anumite documentare știu să ne învețe și să ne facă să gândim la fel de mult ca unele cărți. Dacă un serial și un roman sunt realizate la același standard, cu aceeași grijă, pricepere și perspicacitate, atunci ne-am putea atașa mai puțin de cărți.
  2. R. – Aduceți argumente în favoarea webului. V-ați pierdut încrederea în tipar?

RFM. – Nici pe departe! Avem o tipografie, cred că aceasta este cea mai bună dovadă a încrederii noastre în tipar. Doar că privim realitatea in față, fără emoții. Chiar dacă literatura își pierde rolul principal în competiția despre felul în care ne spunem povești, trebuie să ne amintim că, în continuare, cartea este cel mai bun mediu pentru a transmite o idee  complexă. Dar formatul unei cărți nu se potrivește mereu cu modul în care gândim.

  1. GT. – Uneori este adevărat că lungimea și ritmul unei cărți sunt perfect potrivite anumitor argumente, dar dacă este vorba doar despre o coincidență fericită, cartea nu face decât să confirme un adevăr universal: nu forma primează, ci conținutul. Amploarea talentului si calitatea muncii noastre sunt cele care determina rezultatul, succesul, percepția publicului. O carte bine scrisă nu este, nu poate fi în competiție cu un film bun. Un ziar bun de informație care respectă codul deontologic al jurnalistului nu este, nu poate fi în competiție cu un jurnal televizat sau cu internetul. Sunt sporturi diferite, care nu se joacă pe același tip de stadion. O carte bună se compară cu altă carte bună, un film bun se întrece cu alt film bun, internetul este o lume aparte. Fiecare își trăiește propria viață și niciunul nu este în pericol de moarte.
  2. R. – Așadar, cititul nu moare?

RFM. – Cititul nu este un act natural, moștenit genetic. Este felul în care am învățat să ne transmitem ideile prin  timp și spațiu. A devenit parte din natura umană, nu exista nici un risc să se piardă.  Suportul poate fi mereu altul, nu mai scriem pe tăblițe de lut, nu-i așa? Căutarea de cunoștințe gravitează în mod natural către sursele cele mai bogate și mai folositoare. Uneori, din ce în ce mai departe de cărți. Unii cred despre cărțile științifice că sunt curiozități care vor mai fi găsite doar în mănăstiri și motoare de căutare. Posibil, dar puțin probabil. Oricum, aceasta nu este ultima și nici prima schimbare de format în modul în care ne acumulăm și transmitem cunoașterea.

  1. R. – Suntem victimele unui șoc cultural?
  2. GT. – Nu suntem victime. Suntem martori ai unei aventuri. Mai mult decât o schimbare de mediu, trecerea de la hârtie la electronică marchează o schimbare culturală, fără a însemna neapărat că una este mai bună decât cealaltă. Urmărim o trecere de la cultura tiparului la cultura web și hipertext. O astfel de schimbare are multe implicații încă neclare asupra formei scrierii noastre și asupra modului în care ne construim raționamentul. Internetul ne schimbă referințele culturale, lumea jocului devine sursa unei noi culturi.

ȘI INTERVIUL VA CONTINUA…

Manda Mihai Daniel
Membru UZPR filiala ”Pan M. Vizirescu” Olt

Proiect finanțat de către Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Articolul precedentȘi îngerii beau vin de Drăgășani
Articolul următorNOI NU AVEM COPII!
Avatar photo
Membru Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România filiala ”Pan M. Vizirescu” Olt