Data de 22 decembrie 1989 este punctul culminant al revoluției române care a condus la sfârșitul regimului comunist din România.

Anul 1989 a reprezentat nu doar pentru România dar pentru toate țările Est-Europene sfârsitul regimului comunist și a economiei planificate și tranziția la un regim democratic și implicit la o economie de piață. Revoluția s-a manifestat diferit în  țările blocului sovietic, de la revoluții pașnice, în care liderul a fost înlăturat fără violență (precum în Poloniei, numită și ”revoluția de catifea”), la revoluții cu adevărat violente, precum cea română, care începe la Timișoara si se propagă către capitală cu repeziciune la sfârșitul lunii decembrie a anului 1989.

Prima acțiune de contest a regimului de la București poate fi considerată crearea formațiunii politice de opoziție Fontul Salvării Naționale, în data de 14 decembrie 989 la Iași. Formațiunea a propus imediat un plan de îmbunătățire a situației românilor și propuneri la cele mai arzătoare probleme ale României, dar în cele din urmă înceracarea acestora a eșuat.  

La 16 decembrie 1989 începe la Timisoara o amplă manifestație împotriva regimului Ceaușescu, care se amplifică pe parcursul zilelor succesive, activitățile de protest degenerând și transformându-se într-o mișcare agresivă, care a generat răniți și morți în rândul protestatarilor.  

Timișorenii erau motivați să lupte pentru dreptul la libertate, libertatea de exprimare, protecția persoanelor, drepturi sever încălcate de regimul comunist.

Revoluția de la Timișoara a fost intens criticată de însăși Nicolae Ceaușescu, care după discursul din seara de 20 decembrie a stârnit în intreaga țară și mai multă tensiune și nedumerire. Astfel, în ziua imediat următoare, valul revoluționar s-a extins în toate orașele din vestul țării propagându-se către capitală.

În seara de 21 decembrie, Ceaușescu a decis să organizeze un meeting de susținere a regimului, dar rezultatele nu au fost cele așteptate. Populația nu a mai reacționat la discursul său, ba din contra, discursul a generat agresivitate în rândul protestatarilor. Forțând intrarea în sediul Comitetului Central, protestatarii au fost violentați de forțele de ordine provocând multe victime.

În fața nemulțumirii mulțimii, familia Ceaușescu a cedar și a fugit cu elicopterul către Târgoviște. Văzând asta, românii nu au mai așteptat nicio secundă să considere acest gest ca o abdicare a soților Ceaușescu. Românii se simțeau din nou liberi după 25 de ani de dictatură. Trăiau momente unice pentru care au luptat cu propriile vieți.

Victimele revoluției nu sunt puține, iar numărul a reprezentat mereu o polemică, dar ceea ce este de subliniat este că pentru libertatea României și-au pierdut viața tineri. Pentru a fi noi liberi astăzi, s-au jertfit feciorii patriei pe care România astăzi îi plânge.

Tinerii din timpul revoluției sunt adulții de astăzi, adulții care continuă să lupte pentru țara lor, și care datorită contextului politic și economic instaurat după anii ’90 au fost nevoiți să-și lase țara șă se stabilească peste hotare. Dramele acestora și ale familiilor acestora, în fața incompetenței politicii românești pot fi asociate dramelor revoluției din iarna lui 1989.  

Articolul precedentStudenții români în Erasmus la Cagliari, Sardegna
Articolul următorSlujba, colinde şi Moş Crăciun la Parohia Ortodoxă din Cagliari