Mai mulți înțelepți spuneau că biblioteca este un templu al lecturii, al discursului, în tovărăşia celor mai de seamă spirite ale culturii universale – de la îndepărtata antichitate până la ultimii contemporani.

În accepţiunea clasică, bibliotecile încep să funcţioneze în Europa în Evul Mediu (primele date despre biblioteci apar în documentele franceze din secolul al XII-lea) ca biblioteci monastice, concomitent cu organizarea mănăstirilor şi ca centre de scriere şi copiere a manuscriselor, ele devenind principalele centre culturale de producere, colectare şi păstrare a cunoştinţelor umane. Deşi cartea era în primul rând obiect de cult şi se cerea mai ales în mănăstiri, cu timpul, cererea de carte a crescut şi în afara mănăstirilor, o dată cu înfiinţarea primelor universităţi şi a bibliotecilor universitare aferente, precum şi a bibliotecilor princiare pentru care se copiau mai ales manuscrisele Antichităţii.

Profesia de bibliotecar are tradiţii grandioase şi a fost numită adeseori ca profesie nobilă. Mulţi bibliotecari celebri şi-au adus contribuţia la dezvoltarea filosofiei, ştiinţei şi literaturii.

 

În anul 2014, la inițiativa Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț a fost ales ocrotitor al bibliotecarilor și al tuturor celor care își desfășoară activitatea în bibliotecile din județul Vâlcea . În cadrul unei ceremonii care s-a desfășurat la Sala Iosif Episcopul din cadrul Așezământului Cultural Sfântul Ierarh Calinic, conf. univ. dr. Remus Grigorescu, managerul Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” Vâlcea a primit de la Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, Hrisovul care atestă că ziua de 5 august va ziua de prăznuire a Sfântului Ioan Iacob de la Neamţ ocrotitorul celor care îşi desfăşoară activitatea în bibliotecile de pe teritoriul judeţului Vâlcea, , „ca prinos de cinstire adus Sfântului Cuvios Ioan Iacob şi spre rodnicia activităţii bibliotecarilor”. Evenimentul a fost foarte emoționant iar în cuvântul de mulțumire domnul Remus Grigorescu a precizat..   ” Sfântul Cuvios Ioan Iacob s-a născut la 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni, astăzi aflat în judeţul Botoşani, primind la botez numele de Ilie. Rămas orfan de mic, a fost crescut de bunica sa Maria, iar mai apoi de unchiul său Alecu Iacob, care l-a ajutat să continue gimnaziul şi liceul. În anul 1933, intră în obştea Mănăstirii Neamţ, condusă atunci de viitorul patriarh al României, Nicodim Munteanu, unde peste trei ani este călugărit cu numele de Ioan. Pleacă în Ţara Sfântă unde trăieşte mai întâi ca pustnic, iar după doi ani intră în Mănăstirea Sfântul Sava. În anul 1947 a fost hirotonit preot si instalat ca egumen al Schitului românesc Sfântul Ioan Botezatorul de pe Valea Iordanului, unde a rămas până în anul 1952. Ultimii opt ani din viaţă i-a petrecut într-o peşteră greu accesibilă, cu hramul Sfânta Ana, aflată în apropierea Mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul. Aici a murit la 5 august 1960, în vârstă de 47 de ani. După trei zile, a fost înmormântat în aceeaşi peşteră de egumenul mănăstirii Sfântul Gheorghe, arhimandritul Amfilohie, iar la 8 august 1980, trupul său a fost aflat întreg, nestricat de vreme, răspândind bună mireasmă, semn că l-a preamărit Dumnezeu şi l-a numărat în ceata sfinţilor, pentru nevoinţa şi sfinţenia vieţii sale de pe pământ.  O mare bucurie duhovnicească i-a cuprins pe toţi. La 15 august 1980, acelaşi egumen i-a pregătit raclă sculptată în lemn de chiparos, l-a aşezat în ea, cu mare cinste, şi l-a dus în procesiune, împreună cu câţiva arhierei de la Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim şi cu mii de pelerini care au venit la praznicul Adormirii Maicii Domnului, hramul acestei mănăstiri, depunând sfintele moaşte în biserica cu hramul Sfântul Ştefan din incintă, unde se află şi moaştele Sfântului Gheorghe Hozevitul. De atunci, vin zilnic pelerini ortodocşi, şi chiar catolici, ca să se închine la moaştele Cuviosului, cerându-i ajutorul, pe care, toţi cei ce se roagă cu credinţă, îl primesc.  Această strămutare a moaştelor Sfântului Ioan s-a făcut cu binecuvântarea patriarhului Benedict al Ierusalimului. El este cinstit de toţi ortodocşii, dar, mai ales, de cei din România, Grecia, Cipru şi Ţara Sfântă . Este o bucurie și onoare pentru bibliotecari vâlceni , a încheiat, domnia sa ”. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, luând în considerare sfinţenia vieţii Cuviosului Ioan Iacob, şi văzând cinstitele sale moaşte,  l-a trecut în rândul sfinţilor, la data de 20-21 iunie, 1992, sub numele de „Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ”, fixându-i-se zi de prăznuire,  5 august, data mutării lui la cele veşnice

 

Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, vorbind despre viața Sfântului Ioan Iacob ca un exemplu de smerenie, de permanentă ascultare față de duhovnici și de părinții cu viață sfântă, spunea:

„Viaţa sa este pentru fiecare dintre noi, mai ântâi o pildă de smerenie, pentru că el a trăit ân multă smerenie. S- a dovedit âncă din copilărie a fi un copil ales şi binecuvîntat de Dumnezeu, întrucât, deşi rămâne orfan de părinţi, deprinde experienţa rugăciunii sincere, dar şi ştiinţa de carte, remarcându- se ca un elev silitor pe toată perioada studiilor, perioadă în care se îndeletniceşte cu citirea cărţilor sfinte . Simţindu- se chemat de Dumnezeu la o vieţuire duhovnică, a intrat în obştea Mănăstirii Neamţ unde i au fost rânduite ascultări la infirmerie şi la bibliotecă, astfel încât toţi se foloseau de smerenia, de blîndeţea şi dragostea lui”. În semn de cinstire a Sfântului Ioan Iacob de la Neamț, în fiecare an , la data de 5 august bibliotecarii vâlceni participă la Sfânta Liturgie oficiată de săvârșită de către Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, în mijlocul unui sobor de ieromonahi, preoți și diaconi., la Mănăstirea „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul” din comuna Racovița, județul Vâlcea. Sfântul Ioan Iacob Hozevitul a scris o seamă de poeme adunate într-o culegere intitulată „Hrana duhovnicească”, tipărite de către ucenicul sau, părintele Ioanichie Pârâială.«În amintirea celui care a fost trecător pe pământ, trecător pe la Mânăstirea Turnu şi pe la Mănăstirea Frăsinei, pe la alte ştiute schituri şi mănăstiri vâlcene, redăm poezia care ne-a impresionat cândva, dar şi acuma… cu slavă Domnului că ne-a adus-o în faţa ochilor… şi continuăm publicarea şi a altor poezii, deoarece sufletul poetic al Sfântului Ioan Iacob Hozevitul este viu şi lucrează în continuare în noi… în noi toţi.»,  (Felix Sima)…

O, OM!. . .

O, Om … ce mari răspunderi ai

De tot ce faci pe lume,

De tot ce spui în scris sau grai,

De pilda ce la alţii dai,

Căci ea mereu spre iad sau rai,

Pe mulţi o să-i îndrume…

Beneficiind de sprijinul permanent al Consiliului Județean Vâlcea, personal al domnului președinte Constantin Rădelescu, la ora actuală Biblioteca Județeană “Antim Ivireanul” Vâlcea oferă publicului o paletă diversă de manifestări cultural-artistice și științifice: lansări de carte, aniversări/comemorări culturale, concerte, expoziții, seminarii, simpozioane, conferințe etc..Alături de programele și serviciile puse la dispoziția comunității, evenimentele și activitățile culturale organizate și desfășurate în mod constant contribuie la reinventarea bibliotecii și la transformarea ei într-un hub comunitar, un spațiu de învățare, afirmare și socializare al tuturor. În fiecare an bibliotecarii vâlceni marg la Mănăstirea „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul” din comuna Racovița, județul Vâlcea, pentru a aduce omagiu Sfântului ocrotitor.

 

 

Zenovia Zamfir

Articolul precedentMesajul cu ocazia anului nou al viceprimarului municipiului Drăgăşani
Articolul următorBuget 2022-Viceprimarul Adrian Zăuleț se consultă cu drăgășănenii