Primul proiect de cercetare care a studiat dinamicile sociale și economice ale comunității românești din Italia din timpul pandemiei a fost concluzionat pe 1 Decembrie. Proiectul a fost finanțat de către Departamentul pentru Românii de Pretutindeni și implementat de Asociația Interculturală Italia-România ”Cuore Romeno” în perioada Septembrie-Decembrie 2020 în Italia.

Proiectul a studiat fenomenul migraționist românesc din Italia, precum și dinamicile socio-economice ale comunității românești în contextul crizei cauzată de noul Coronavirus. S-a urmărit amplificarea vocii publice a românilor din Italia învederea solidarizării comunitățile de români din peninsulă pentru a depăși mai ușor criza economică și socială care îi afectează. Elaborarea proiectului a fost asociată unui risc crescut în rândul imigranților români care ar fi putut degenera ca urmare a crizei economice și sociale din Italia în atitudini etnocentriste, discriminatorii, segregatorii și marginalizatoare la adresa imigranților, pe care echipa de proiect le-a considerat inevitabile în condițiile în care cetățenii italieni sunt vulnerabili din punct de vedere economic și social. Interesul studierii comunității s-a bifurcat în acest proiect în două direcții: 1) Studiul problemelor structurale ale comunității românești din Italia și 2) Studiul problemelor devenite relevante în contextul pandemiei de COVID-19. O echipă de experți români și italieni au răspuns acestor întrebări în cadrul unui ghid biling, care poate fi accesat și descărcat de pe pagina de Facebook sau website-ul Asociației Interculturale ”Cuore Romeno”.

În cadrul studiului condus în rândul comunității românești din Italia, în perioada septembrie- decembrie 2020 au fost identificate principalele categorii socio- profesionale din diaspora românească, trendurile ocupaționale ca urmare a efectelor sociale și economice cauzate de pandemia de Coronavirus, strategiile de integrare sau reintegrare ale românilor din punct de vedere social – economic în țara gazdă și în România.

Analiza profilului demografic al respondenților la chestionar ne permite să observăm în primul rând că majoritatea au vârste cuprinse între 35 și 55 de ani (71,3% din numărul total de respondenți), această categorie fiind urmată de cei cu vârste între 26- 34 de ani (13,3%) și de cei din grupa de vârstă 56-65 care reprezintă 11,2% din total.

Corelat cu datele privind anul sosirii în Italia indicat de participanții în chestionar, datele socio- demografice oferă indicii consistente cu privire la existenţa unei forţe de muncă consistente, stabile și, cel mai probabil, bine pregătite, în diaspora românească din Italia. Vechimea în muncă este un indicator pentru stabilitatea profesională și probabilitatea de a avea în continuare statutul de ocupat pe piața muncii. Cei mai mulți dintre români au ajuns în Italia de 13-20 de ani (44,3%), și de 5-12 ani (37,5%), întâlnită în rândul categoriilor de vârstă mai tinere (26-34 ani).

Din punct de vedere ocupațional datele susțin teza existenței unor categorii socio-profesionale stabile, angajate cu forme legale în Italia. Această afirmație este susținută de datele identificate în cadrul studiului care afirmă că procentul românilor angajați în Italia a scăzut în perioada pandemiei de la 77,5% la 68,3%.

Pentru 48% dintre respondenți, condițiile contractuale de muncă nu s-au schimbat. Aceasta sugerează, încă o dată, stabilitatea unor categorii profesionale de români care lucrează în sectoare care nu au fost afectate din punct de vedere financiar de criza sanitară. Sugerează în mare măsură și acces la piaţa muncii, salarizare sau condiții de muncă egale.
În cazul respondenților pentru care condițiile contractuale s-au schimbat, diferența între opțiunea „în bine” și „în rău” este de 1/6. În procente cumulate, 76% reprezintă respondenții pentru care situația contractului de muncă s-a modificat în rău. Trei situații sunt frecvente: concedierea (23%), scăderea veniturilor (41%) și muncă mai multă pentru aceiași bani sau mai puțin (12%). Doar 12% dintre respondenți declară că venitul lor a crescut conform contractului, proporția fiind de 1/7, păstrând nota în care au evaluat schimbarea în bine/rău.

În ceea ce privește raportul instituțional, a doua parte a cercetării a testat funcția percepută a organizațiilor românilor din Italia, formale sau informale. Pentru aceasta, subiecții au fost întrebați dacă, în timpul pandemiei, organizațiile românilor au furnizat servicii, programe și evenimente care să sprijine comunitatea românească în această perioadă.

21,5% dintre respondenți consideră că asociațiile românești din Italia au fost implicate în timpul pandemiei în mică măsură în cadrul comunității, în timp ce 33,2% consideră că implicarea mediului asociativ a fost la fel ca în perioada de dinaintea instaurării primului lockdown.

Datele cercetării cantitative și calitative arată că viața asociativă este consolidată și predomină forma tradițională a organizațiilor constituite de români. Printre activitățile acestora se numără mai mult promovarea culturii și tradițiilor, reprezentarea ocazională a comunităților de români și mai puțin activitățile de sprijin în diferite probleme socio-profesionale – cum ar fi condițiile de inserție pe piața muncii, promovarea unor comunități profesionale, consiliere profesională șamd.

În ceea ce privește relația cu instituțiile, 14% dintre respondenți evaluează drept foarte bună relația cu ambasada și consulatele și aproape 10% proastă și foarte proastă. Există un procent majoritar, de circa 39%, care consideră că relația nu s-a schimbat și un procent consistent, de 28%, al respondenților care nu pot evalua această relație – aceștia fiind persoanele care, cel mai probabil, nu au apelat la serviciile consulare.

Raportul final cu rezultatele proiectului poate fi consultat pe pagina de Facebook sau pe website-ul Asociației Interculturale Italia-Romania ”Cuore Romeno” din Oristano (AICI).

 

 

Articolul precedentAmbasadorul George Bologan i-a urat medicului Massimo Liberatori bun venit în rândul cetățenilor români!
Articolul următorProiectul intercultural „Sarò”, un exemplu de integrare culturală