„Poate dacă ploaia s-ar opri
Și din cer n-o să mai cadă lacrimi…”
(formația Cargo)
Eroii Neamului Românesc nu știu să plângă. Nu în fața Țării Sfinte. Toată puterea lor este pentru Patrie, lacrimile nu încap în inima lor plăpândă, dar mare. Îi doare chemarea pământului, îi doare legământul făcut de străbunii lor. Iar când nu mai pot, plânge Țara pentru ei, plânge Pământul, plânge Cerul…
Iar Cerul plânge cel mai tare, cu lacrimi de ploaie, cu lacrimi ușoare sau cu lacrimi puternice, care provoacă chiar inundații și vijelii. Drumul lor spre nemurire este scăldat cu râuri de lacrimi!
V-ați gândit vreodată că Cerul plânge pentru Eroii Neamului nostru, pentru toate suferințele sau bucuriile prin care au trecut acești Eroi crescuți din Pământul acestei Țări?
Haideți să privim împreună spectacolul Cerului!
Plouă… Plouă în cascade! Se scurg lacrimi din Cer. Sunt lacrimile celor care ne veghează de acolo, dintre Îngeri. Au plecat prea devreme dintre noi, aveau atâtea să ne mai spună, aveau atâtea să ne mai învețe, dar nu au mai avut putere… Dar au încă putere să ne transmită iubirea lor. Plouă! Sunt lacrimi de iubire! Iubirea cea mai sublimă. De dincolo de lume. Iubirea care ne leagă de aceste meleaguri. Plâng de fericire prietenii noștri, eroii noștri, de acolo, dintre stele. Avem noi oare puterea să vedem printre aceste picături de ploaie? Să înțelegem că ne veghează, că sunt alături de noi, că totuși există… iubire? Ce cuvânt mare… IUBIRE! De acolo, dintre stele și de aici, din lumea noastră efemeră.
Fericiți suntem noi, cei care încă putem să ținem legătura cu vechii noștri prieteni. Au fost alături de noi în timpul vieții, într-un anumit moment, ne-au dezvăluit câte puțin din misterele acestei lumi, pentru a ne da puterea să vedem frumusețea vieții!
Plâng norii… Le mulțumim din suflet pentru această minune! Prieteni dragi, Eroii Neamului Românesc, Veșnic alături de noi, fie-le luminată veșnicia! Pururea printre stele, veșnic alături de noi!
Sunt frații noștri, sunt surorile noastre, sunt părinții, bunicii, străbunii, prietenii noștri. Sunt Eroii noștri. Tineri sau bătrâni, au plecat prea devreme de lângă noi.
Ei sunt Eroii noștri. Eroi pentru suflet, Eroi pentru Țară, Eroi pentru Eternitate În timp de război sau de Pace – eroi!
Eroi vor fi Veșnic în inima noastră. Sufletul lor trăiește Veșnic prin amintirea noastră, prin respectul nostru pentru străbuni. Eroi au fost la vremea lor, Eroi vor rămâne cât încă îi avem în suflet și în cuget.
Cinste Eroilor noștri! Să fim mândri că avem privilegiul să fim… fii de Eroi. Cea mai mare distincție a acestui neam: ”Fii de Eroi”! Cu toții suntem…. fii de eroi! Am moștenit acest titlu și trebuie să fim mândri.
Eroi au fost! Bunii și străbunii noștri.
Eroi sunt încă! Cât timp sunt în inima noastră și cât timp ne gândim și chiar reușim să le punem o floare și o lumânare la locul lor de Veci, pe Pământul Românesc care le păstrează trupul și veșnicia, acolo sub o Sfântă Cruce, și sufletul acolo, undeva, în inima și amintirea noastră.
Eroii nu mor niciodată.
E datoria noastră, e amintirea noastră, e Istoria noastră, e viitorul nostru… e totul spus într-un cuvânt: EROI!
EROI AI NEAMULUI ROMÂNESC!
Rodica Felicia MATEI
Proiect finanțat de către Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
