Drăgășani cu viță grasă, a ciorchinilor tăi perle,
Sub polei de răsărituri s-au bronzat în cânt de mierle;
Din răscrucile amiezii, soarele-a turnat din plin
Chihlimbar topit în boaba dolofanului ciorchin;
Lungi apusuri, în broboane, purpur-au turnat din ele;
Noaptea le-a dat vis din lună, din luceferi și din stele…
Deci, când vița ta primește daruri mari numai din cer,
Daruri cari-îți umplu vinul de Dumnezeiesc mister –
Cum să nu mă simt mai tânăr cu vreo douăzeci de ani,
Când îți beau izvorul vieții, darnicule Drăgășani?…
Vasile Militaru – din volumul „Cântare vinului“
„Într-un decor minunat și nespus de armonios s-au pomenit Drăgășanii de când îi știe lumea….. Cine trece pe lângă apa Oltului, în sus de Drăgășani, să se descopere cu evlavie în fața acestui templu măreț și unic al țării ” spunea profesorul I.C. Teodorescu în lucrarea „Viile Daciei și ale Principatelor Române ” (Teodorescu I.C., 1943).
Versurile de mai sus și aprecierile reputatului profesor I.C. Teodorescu, nu fac decât să reliefeze pe deplin această zonă minunată a Drăgășanilor.
Se zice că, la Belona, era o veche cârciumă situată chiar pe Dealul Viilor, unde era o frumoasă crâșmăriță pe care o chema Șani. Toți cei care vizitau cârciuma o rugau să cânte, spunându-i „Dragă Șani…” și de aici și numele de Drăgășani. Singurul sâmbure de adevăr al acestei legende este existența Vilei Belona, probabil cândva cârciumă, situată pe Dealul Viilor, la vreo 7 km în dreptul satului Călina.
Binecuvântată de Dumnezeu cu podgoria care poartă numele orașului Drăgășani, așezare atestată documentar în secolul XVI, ce a luat ființă pe locul castrului roman cu denumire dacică „Rusidava”, cu mărețul Olt, cu un muzeu al viei și vinului, cu o stațiune de cercetări viticole, cu biserici și mânăstiri, cu o puzderie de crame înșirate pe dealuri, cu hoteluri admirabile, într-un cuvânt, zona Drăgășani, are un potențial turistic remarcabil.
Vița de vie este cultivată în zona Drăgășani dinainte de epoca dacică. În Evul Mediu și-a căpătat supranumele de „podgoria voievodală a banilor Olteniei“.
Renumele vinului de Drăgășani a crescut în timp, astfel că, la sfârșitul veacului al XIX-lea, acesta se vindea în toate marile restaurante din Berlin.
În zile noastre, dealurile Drăgășanilor, sunt presărate cu o salbă de crame, care pe lângă cazare și degustări, oferă o pleiadă de soiuri de vin care au dus faima Drăgășanilor peste tot în lume.
Oriunde am mers în această țară, cel puțin, când am spus Drăgășani, am primit răspuns: vin de Drăgășani și Gib Mihăescu. Acest lucru m-a dus cu gândul la valorile acestor locuri, atât culturale, prin Gib Mihăescu, cât și material, prin vinul de Drăgășani și prin dulceața soiului de struguri Victoria, soi creat aici, de dl. Ing. Gheorghe Condei și dna. Ing. Victoria Lepădat, de asemenea valori umane.
Din punct de vedere spiritual, vinul intră în compoziția Sfintei Împărtășanii, simbolizând sângele Mântuitorului, esența vieții , comuniunea omului cu Dumnezeu.
Și din punct de vedere religios, zona Drăgășanilor este binecuvântată cu o serie de mânăstiri și biserici, multe monumente istorice, cu o istorie deosebită.
Amintesc aici mânăstirea Stănești din comuna Lungești, aflată la mică distanță de mânăstirea Mamu. Biserica vechiului schit Stănești, este închinată Adormirii Maicii Domnului. În această mânăstire a fost înmormântat, în taină, căpitanul Stroe Buzescu, unul dintre oamenii de seama ai voievodului Mihai Viteazul. Pe piatra de mormânt sunt gravate scene din lupta dusă cu tătarul și o interesantă inscripție tradusă de profesorii Chirea si Bălan. Piatra sa de mormânt a fost descrisă de arhitectul Ion Traianescu, la începutul secolului al XX-lea.
În pridvor a fost înmormântat jupânul Dumitru Ban, iar în pronaos au fost înmormântați, Sima, soția lui Stroe Buzescu, la începutul secolului al XVII-lea, Preda Postelnicu, fiul ctitorilor picturii, Giura Logofătul și Vilaia. În naos mai există un mormânt, datând din secolul al XVI-lea, pe care marele istoric Nicolae Iorga nu a mai putut citi decât: „Monahia va…”.
Desigur că în zonă sunt multe alte obiective religioase, dar voi lăsa celor de specialitate, dreptul de a le descrie.
Din punct de vedere turistic mai amintesc pădurea de liliac de la Lungești, care ar putea fi cea mai mare rezervație botanică de acest gen din Romania.
Revenind la vița de vie și vin, de altfel, emblema zonei Drăgășanilor, aici putem vizita Muzeul Viei și Vinului din Drăgășani care funcționează într-o clădire care a fost construită în anii 1920 de Dumitru C. Popescu în stilul arhitectonic neo-românesc, stil dominant în arhitectura de calitate de la începutul secolului XX din România. Obiectivele din acest muzeu, sunt dovadă a vechimii locuirii neîntrerupte a acestor locuri.
Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Vini-Viticolă Drăgășani este o unitate etalon la nivel național și internațional, continuă astfel tradiția vechilor podgoreni, care participând la concursurile naționale și internaționale de vinuri din trecut, de la București, Iași, Paris, Gand, Milano, a obținut prețioase distincții aflate la Muzeul Viei și Vinului din Drăgășani, dovedind potențialul calitativ recunoscut al vinurilor din podgoria Drăgășani.
Prin acest material am adus în atenția dumneavoastră doar o infimă parte din frumusețea și potențialul turistic de toate genurile, al zonei Drăgășanilor, vă fac următorul îndemn: veniți la Drăgășani!
La Drăgășani
La Drăgășani venim întotdeauna,
La Drăgășani, veniți la Drăgășani!
La Drăgășani e vinul bun și gluma,
La Drăgășani, veniți la Drăgășani !
Și dacă va veni un dor de casă,
Ne va stârni un blând suspin.
La Drăgășani eu sunt la mine-acasă
Și-s fericit când beau un vin-pelin !
La Drăgășani venim întotdeauna,
La Drăgășani, veniți la Drăgășani!
La Drăgășani e vinul bun și gluma,
La Drăgășani, veniți la Drăgășani!
Marian-Teodor Popescu
Articol publicat în revista „Orizonturi Drăgășene”
George Tulea
Vicepreședinte UZPR Filiala Olt ”Pan M. Vizirescu”
