PREDESCU VALERICA, născută la data de 15 august 1969 într-o frumoasă comună de pe partea stângă a Oltului, Teslui. Am crescut ca un elev silitor, am absolvit Colegiul de Institutori – Lb. engleză în cadrul Universității din Craiova, apoi Facultatea de Științe ale Educației și Master în Management Educațional în cadrul Universității din Pitești.
În urmă cu 34 ani am devenit mamă, așa că astăzi când băiatul meu Mihai Dragoș de profesie inginer se apleacă să-i sărut fruntea, știu că am fost binecuvântată de Dumnezeu. Am îmbrăcat haina unui dascăl elegant, decent și devotat sistemului în 1999, astăzi fiind la a 24 a generație de preșcolari, sunt titular, am gradul didactic I și am obținut Gradație de Merit pentru 10 ani, am făcut parte din Consiliul Consultativ al I.S.J. Olt, am îndeplinit calitatea de metodist al Inspectoratului Școlar Județean Olt – educație timpurie, sunt FORMATOR al Casei Corpului Didactic Olt și sunt membru al Corpului Național de Experți în Management Educațional. Am urmat cursurile Școlii Populare de Arte și Meserii Slatina Olt secțiunea DANSURI POPULARE, și am fost coregraf/coordonator al Ansamblului CUNGRIȘOARA – Olt.
Cu educația am îmbinat și muzica, din 2012 făcând parte din Corul Slatinei MILLENIUM am desfășurat concerte acompaniați de Orchestra Filarmonicii din Craiova. Am absolvit cursuri de Arte vizuale – ACTORIE, făcând parte din Trupa de teatru PROART 2010. În 2012 am debutat pe scena Teatrului „Eugen Ionescu”, din Slatina cu rolul Anca din NĂPASTA de I.L.Caragiale, simțind că visul meu s-a împlinit. Am continuat această activitate jucând rolul Babei Dragutina în piesa IBOVNICE CU OCHI DE MARAMUREȘ, piesă jucată și la Teatrul OSCAR din Milano – Italia, iar în piesa GAIȚELE de A. Chirițescu îndeplinesc rolul Zoia. Astăzi, membru al Asociației OLT-ARTIS Slatina, îmi continui activitatea artistică jucând piesele: DESPRE OAMENI ȘI CÂINI de Nicolaie Tony Dincă, DOCTOR – CROITOR DE DAME de Georges Faideau,rolul Lulușa în VINDECĂTORUL DE PROȘTI și în lucru BURGHEZUL GENTILOM de Moliere și piesa ”Dragoste cu dă-i bă, dă-i!” în regia lui Gelu Nicolae.
Am urmat cursuri în cadrul Școlii Populare de arte și Meserii Slatina – în specialitatea Țesut și cusut, fiind colecționară de costume populare românești. Am publicat trei lucrări științifice, șase cărți în specialitate și am publicat peste 80 de articole în reviste de specialitate, ziare și în reviste culturale. Am lansat prima poezie DOR DE EL dedicată marelui poet M. Eminescu, la Biblioteca Județeană Olt publicată în ziarul săptămânal Linia Întâi – Slatina, în revista RUSIDAVA CULTURALĂ Drăgășani, în revista CALIGRAF – Dr. T. Severin, iar lansarea primului volum de poezii ,,AURUL DIN TIMP,, a avut loc în 29 octombrie 2019 la Biblioteca Județeană Olt și în octombrie 2023 la Stațiunea de Cercetare Viticolă Drăgășani. Am publicat an de an în reviste culturale de renume: Rusidava Culturală, Popas Jurnalistic, Creneluri Sighișorene, Contrast Literar, revista U.Z.P. etc.
În momentul de față sunt membru al următoarelor ASOCIAȚII CULTURALE: ProArt 2010 Slatina, OltArtis Slatina, Anton Pann Rm Vâlcea, Rusidava Culturală Drăgășani, membru L.S.R. Filiala Slatina și membru UZPR – Filiala Olt. De curând redactor la Revista culturală ,,Memoria Slovelor” Călimănești. Membru al UNIUNII ARTIȘTILOR PLASTICI am pictat în tehnica mozaic – LINIȘTEA DIN AMURG, tabloul apare în cartea domnului Puiu Răducan.
Actualmente, predau educație, joc teatru, scriu poezie, pictez și trăiesc frumos.
PATOS
Autor, Valerica Predescu
Cu macii în mână veneai
ștrengărește,
cu ochii la mine zâmbind
a nebun,
cu ploaia șiroaie ce-n pleoape-ți
stropește
dar nu reușea să te-ntoarcă
din drum…
Nici eu sănătoasă la cap
nu eram,
cu rochița-nflorată pe sâni
alipită,
desculță spre tine cu jind
alergam
dorind să-ți cad pradă pe
iarba cosită.
Sărutul inundă tot raiul
promis
și fulgeră-n mine și-n tine
cu foc,
și soarele-nalt, și
ceru’-am atins,
cu doruri și draguri
zăcute-ntr-un loc.
REVERS
A venit la ușa mea
Iubirea…
și a bătut de multe ori,
nebuna,
cred că a uitat care îi
e menirea,
era convinsă că-i deschid întruna.
Așa ziceam să nu-i deschid,
că e vinovată.
Iar să intre-n viață-mi cum vrea
dumneaei?!
de ce să-mi pună iar pe inim-o piatră,
că-s anii mei și fac ce vreau
cu ei.
Totuși, din când în când în noapte,
pe frunte, mi-aș dori
sărutul,
da-i tăcerea mută și nu
mai sunt șoapte,
nu mai e nici vis, totu-i
ca mormântul.
Acum, degeaba ușa-i larg deschisă.
Soneria-i ruptă,
s-a stricat, o știu,
netrăita clipă o să
moară-aprinsă
că ce nu-i dai astăzi,
mâine-i prea târziu.
SCRISOARE PENTRU „C”
Dragul meu C,
eu nu te-am iubit puțin.
Citeam pe chipul tău
că dăruiai la fel…
dar ai plecat
pentru că am refuzat
colivia ta de aur.
Simt că totul s-a schimbat,
și totuși,
nu s-a schimbat nimic…
doar cuvintele
s-au sufocat în mine
de netrăire.
Câte iaduri am reușit
să strivesc sub îndrăzneala
de a fi cu tine!
Dar, deh, numai lângă tine
simțeam
că zâmbetu-mi renaște,
și că
fiecare zi i-o viață.
În definitiv,
am creat punți rezistente între noi și orgoliu.
Astăzi, de dorul tău,
pun timbrul pe plicul amintirilor
să-ți spun, că:
eu nu te-am iubit ca să te uit!
