Interviu cu dr. Adina Hulubaş, specialist în etnologie: „Strămutarea românilor activează nevoile spirituale şi ataşamentul faţă de identitatea culturală originară” de Ciprian Apetrei

De ce sărbătorim cu atâta bucurie venirea primăverii? Ce semnificaţii au tradiţiile în identitatea noastră? Cât din identitatea noastră prezentă vine din trecut şi cât este de important să o transmitem mai departe? Aceste chestiuni capătă o dimensiune în plus când vorbim despre românii stabiliţi în străinătate.   O populaţie nouă, care îşi construieşte din mers identitatea şi învaţă cum să o integreze într-un proces educaţional. Am vorbit despre toate acestea cu dr. Adina Hulubaş, cercetător al Academiei române, filiala Iaşi, specialistă în etnologie şi folclor.

Ciprian Apetrei: Tocmai am terminat perioada sărbătorilor de primăvara. Mărţişor, Dragobete, Babe. Cat este de vie această tradiţie precreştină, cum de a reuşit să reziste până astăzi? Adina Hulubaş: În mod tradiţional, Zilele Babelor durează nu mai puţin de 12 zile calendaristice, alteori doar 9. Aceste numere care vorbesc despre un ciclu formativ, o perioadă de desăvârşire, sunt o perioadă de trecere între două anotimpuri şi au o legătură foarte strânsă cu Sărbătorile de iarnă pentru motivul că Anul Nou începea la 1 martie până în sec. Al IV-lea d.Chr. Aşa se explică faptul că simţim nevoia şi în plină epocă a modernităţii să ne urăm o primăvară frumoasă, dar nu şi o vară bună sau o iarnă cu bine. Memoria culturală ne spune că e un nou început de lume, de an vegetaţional de fapt, şi la fel ca în cazul oricărui debut, pericolele roiesc aproape în gândirea magică. Mai mult, între Crăciun şi Anul Nou există tot 12 zile rituale, între Naşterea lui Iisus Hristos şi Bobotează, şi ele marcate de posibilitatea unor divinaţii. Aşa cum ziua aleasă de noi ne spune cum va fi anul întreg, în ajun de Sfântul Vasile ori de Bobotează se deschide accesul către viitor şi poate fi „văzut” soţul ori soţia ce va apărea în curând, ori condiţiile meteorologice pentru semănături, prin „calendarul cepei”. La fel de grăitor este faptul că în ziua de 1 martie nu se lucrează, potrivit informaţiilor din Arhiva de Folclor a Moldovei şi Bucovinei. La Grinţieş – Neamţ se spune că Dochia (un alt nume al acestei zile) se ţine „pentru belşugul ogorului şi al grădinilor”. Asemănarea cu ziua de Anul Nou, în care nu se munceşte, se seamănă în mod simbolic cu grâu sau orez şi se spun oraţii în ajun despre aratul câmpului (pluguşoare) nu mai trebuie subliniată, este clară.

Citeste mai mult: adev.ro/qptb8j

 

 

 

Articolul precedentPovesti cu si despre romanii din diaspora
Articolul următorAsociația Interculturală Româno-Elenă „DACIA” Atena lansează proiectul educațional transfrontalier” LECTURA ROMÂNEASCĂ FĂRĂ FRONTIERE”