131 de ani de la nașterea lui Cezar Petrescu

       Între anii 1899-1901, a învățat materia din primele clase, acasă.

       Între anii 1904-1907 a urmat studiile secundare la Roman; din anul 1907 a fost elev la „Liceul Național” din Iași, unde l-a avut profesor de limba română pe Calistrat Hogaș. Ultima clasă de liceu a studiat-o în particular.

       În anul 1911 a debutat în revista „Sămănătorul” cu nuvela „Scrisori”. În acel an, bolnav de tuberculoză, tatăl său a decedat…A obținut  „Diploma de Bacalaureat” și s-a înscris la „Facultatea de Drept din Universitatea București”

       În anul 1912 s-a produs debutul  său publicistic: a scris multe articole în „Facla” și a colaborat la „Opinia”.

       În anul 1915-la Iași-s-a căsătorit  cu Marcela Petrea (prima soție). A avut o colaborare la revista „Versuri și proză”, dar și la revista „Cronica bucureșteană”. A absolvit studiile superioare și a obținut „Diploma de Licență în Drept” la Iași.

       În anul 1916 funcționa ca girant de plasă în județul Suceava, la Măllini. Contactând un virus TBC, s-a îmbolnăvit de tuberculoză ganglionară; a suferit până în 1918; acea perioadă a dedicat-o mai mult familiei sale. A publicat și sub pseudonimul „C.P.Ingo”, diferite articole  în „Depeșa” și în „Iașul”. Deoarece la Mălini au fost descoperite unele abateri financiare, era în vizorul legii pentru o posibilă închisoare; a vrut să se sinucidă cu oxid de carbon, dar a fost salvat miraculos în ultimele secunde. În luna decembrie s-a mutat în București și s-a angajat în ziaristică.

       În anul 1919 a fost co-director la „Hiena”, o revistă social-politică; redactor la „Adevărul”, „Dimineața”, „Bucovina” și „Țara nouă”.

       În anul 1920 s-a stabilit la Cluj și a lucrat la „Voința”.

       În anul 1921, împreună cu Adrian Maniu și Gib Mihăescu, a întemeiat la Cluj revista „Gândirea”; în acel an s-a stins prematur, soția sa Marcela Petrescu…

       În anul 1922 a debutat-editorial-cu Scrisorile unui răzeș”.

       În anul 1923 a fost din nou bolnav…s-a întors la București și a intrat în redacția ziarului „Neamul românesc”.

       În anul 1924 a fost tipărit  volumul „Drumul cu plopi”. De amintit faptul  că a fost co-fondator al cotidianului „Cuvântul”.

       În anul 1925 a scris „Omul din vis” Redacția revistei „Gândirea” îi publică în paginile sale fragmente din romanul „Întunecare”; a întreprins două călătorii: în Franța și în Italia.

       Între anii 1927-1928 s-a tipărit  primul volum al romanului „Întunecare” (o mare frescă privind Primul Război Mondial, dar și o analiză a anilor ’20). I s-a publicat volumul „Carnet de vară” care cuprindea  texte publicate de el la rubrica omonimă. În anul 1928 a scos „Omul care și-a găsit umbra”. A fondat ziarele „Curentul” și „Cuvântul”; a văzut lumina tiparului  cel de-al doilea volum al romanului „Întunecare”.

       În anul 1929 i s-au tipărit „Aranca știma lacurilor” și romanul „Simfonia fantastică”.

       În anul 1930 a publicat „Calea Victoriei” și „La Paradis general”, dar și cartea pentru copii „Pif, paf, puf”.

       În anul 1931 a redactat un set de conferințe despe Mihai Eminescu și despre importanța conservării patrimoniului eminescian. I-a fost conferit „Premiul Național pentru Literatură”; a publicat volumul de nuvele „Flori de gheață” și romanele „Comoara regelui Dromichet” și „Baletul mecanic”.

       În anul 1932 a publicat „Greta Garbo”, „Plecat fără adresă”, precum și primul volum al romanului „Miss România”, sub titlul „Nepoata hatmanului Toma”, apoi romanul pentru copii „Fram, ursul polar” (care a fost și ecranizat). Deoarece a fost marcat profund de mentorul său, profesorul de română Nicolae Apostol, a scris „Apostol” și a publicat-o  în anul 1933. Tot în acea perioadă, a fost tipărit cel de-al doilea volum al romanului „Miss România” sub titlul „Floarea de agave”, dar și romanul în două volume: „Oraș patriarhal”.

       În anul 1934 a scos „Aurul negru” și „Duminica orbului”.

       În anul 1935 a scris romanul „Cheia visurilor”, apoi a publicat „Luceafărul”, care a fost primul volum din ciclul „Luceafărul” sau romanul lui Eminescu”.

       În anul 1936 a fost numit secretar general în ministerul artelor; au văzut lumina tiparului ultimele două volume din ciclul „Luceafărul” sau „Romanul lui Eminescu” sub titlurile: „Nirvana” și „Carmen saeculare”.

       În anul 1937 a cumpărat o vilă la Bușteni (devenită muzeu în 1967).

       În anul 1938 a fost director al ziarului „România” și al revistei „România literară”.

       Între anii 1935-1943 a scris trilogia „1907” (despre răscoalele țărănești.

       În anul 1940, singurul său fiu Aurel-Teodor Petrescu s-a stins…

       În anul 1942 a fost tipărit romanul în 3 volume „Ochii strigoiului”.

       În anul 1943 a realizat dramatizarea romanului „Ochii strigoiului”, care a fost jucată în teatre, apoi a scris piesa de teatru „Mânzul nebun”.

       În anul 1944 a scris romanul „Carlton”, apoi romanele pentru copii: „Omul de zăpadă”, „Iliuță copil” și „Cocârt și bomba atomică”.

       În anul 1945 a lansat romanele: „Adăpostul Sobolia” și „Războiul lui Ioan Săracul”.

       În anul 1946 a ieșit de sub tipar  romanul în două volume „Tapirul”.

       În anul 1949 a scos romanul pentru copii „Neghiniță”; între 1949-1953, a scris nuvelele „Două inimi tinere” și „Nepoata lui Moș Ursachi”; în anul 1952 a realizat-în colaborare-scenariul piesei „Noaptea gornistului” pentru care a primit „Premiul de Stat”. A publicat apoi un fragment din romanul „Statuia libertății”; în anul 1953 i-a apărut „Despre scris și scriitori”, care a fost de fapt o antologie cu articole și eseuri. A început să traducă din autorii ruși: Șolohov, Gorki, Tolstoi, Gladkov și Makarenko.

       În anul 1954 i-au ieșit-prolific-„Doctorul Negrea”, „Vino și vezi!”, „Ajun de revoluție 1848”.

       În anul 1955 a fost primit ca membru în Academia Română; în același an a scris nuvela „Ai noștri ca brazii” și romanul „Oameni de ieri, oameni de azi, oameni de mâine”.

       În anul 1956 a scris volumul de reflecții „Scriitorul și opera sa”.

       În anul 1957 a scos volumul de confesiuni „Mărturiile unui Scriitor”.

       În anul 1958 a scos volumul „Cele dintâi povestiri”.

       În anul 1961 a scris „Drumul cu plopi”; în același an la 9 martie, în urma unor probleme cardiace, Cezar Petrescu a trecut la cele Veșnice…a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București de ce-a de-a doua soție a sa Florica Petrescu și de oameni de cultură din acea vreme.

       În anul 1962 a apărut postum „Vladimir sau drumul pierdut”, un roman preluat de Mihai Gafița după un manuscris mai voluminos al lui Cezar Petrescu, care rămăsese nefinalizat…

     Elena Boaldă, Slatina