Te întreb eu, tu, român încăpățânat, ai vreo teamă pe lumea aceasta? Trecut prin atâtea greutăți, prin atâtea dezamăgiri, ajuns la capătul vieții… Ce îți rămâne? Să râzi de cei apropiați ție, să râzi pe îndesate, cu zâmbetul ascuns în suferința vieții tale.
Bătrân, sleit de puteri, dar cu dorința de a fi văzut etern, fără dureri și fără suferințe!
Firul vieții tale se apropie încet de sfârșitul nedorit, tu știi asta, te anunță oasele tale, te anunță întunecatele păsări ale cerului, morbidele cucuvele, te anunță nopțile tale care încep să devină un chin, te anunță soarele care începe să fie prea arzător, te anunță vântul, cel care te sfâșie din toate mădularele… Și tu ce faci, bătrân peste care anii au trecut ca o adiere? Ce faci tu?
Nepăsarea de moarte este ultima ta probă de mare putere sufletească. Te văd înarmat cu un stoicism admirabil, chiar dacă te apropii de marginile vieții tale! Privești cu ochi liniștiți venirea Morții, așteptând ultimul moment fără a fi dominat de vreo grijă cât de mică. Sleit de puteri, îți faci singur pregătirile de plecare pe calea necunoscută a Eternității, îți îndeplinești datoriile tale de creștin prin Sfânta Împărtășanie, care după cum ai învățat de la bătrânii tăi, vine cu o lumânare aprinsă și un pahar de apă alături, te închini și… aștepți să îți vină ceasul!
Cu toții am trecut prin durerea despărțirii, cu toți am plâns după un bunic, după un părinte, după… o rudă. Cu toți am primit la căpătâiul acestora prieteni, rude, cunoștințe, apropiați sau depărtați, care au venit să își ia rămas bun. Tu, bătrân, i-ai primit cu zâmbetul pe buze, ai grăit cu toți, le-ai dat sfaturi înțelepte, i-ai mângâiat cu vorbe blânde, le-ai spus ce aveai a spune cu limbă de moarte și, cu ultimele puteri, când ai simțit că te stingi, ai aruncat asupra tuturor o lină privire, ai spus cu glasul tremurând:
– Rămâneți cu bine, oameni buni, copii ai mei!
Această putere a sufletului în fața morții este transmisă la poporul român prin firul secular al tradiției. Acest fir de care suntem legați toți! Toți rămânem cu bine, rămânem să ne plângem morții! Rămânem cu… amintirea!
Rodica Felicia MATEI
Proiect finanțat de către Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
