De sub plapuma albă și pufoasă a zăpezii, timid își face apariția un ghiocel. Clopoțelul sidefat se apleacă cu mișcări gingașe spre puful de zăpadă, de parcă l-ar îmbrățișa. Tulpinița lui diafană, plăpândă, de culoarea smaraldului se îndoaie la fiecare vânticel. Susurul apei, adierea divină a soarelui vestesc venirea primăverii. Ca la un semn pădurea se umple de ghiocei mici înfloriţi care se prind într-un dans de lumină şi culoare. Primăvara aşterne peste tot un covor de un verde proaspăt ca visul unei lumi noi. Un parfum uşor de flori se răspândeşte la adierea vântului. Muguraşii dezmierdaţi de razele soarelui încep să se dezvelească în triluri de bucurie. Ciocârlia se înalță spre cer şi cântă netulburată, din tufişurile proaspăt înverzite se aude cântecul privighetorii. Păpădiile încep să se dezmierde vesele pe câmpuri şi prin păduri ascultâd cântecul cucului. Primăvara anotimpul renașterii naturii dar și al sufletului , plin de magie şi de culori se simte pretutindeni. Sub astfel de auspicii am inițiat în primăvara anului 2020, la Biblioteca Județeană ”Antim Ivireanul ” Vâlcea, proiectul : ”Întru iubire, credinţă şi lumină-Cultura şi dragostea de aproapele nostru în vremuri de restrişte”. Cultura este frumusețea și viața fiecăruia dintre noi,ea include multe aspecte ale existenţei umane, cel mai important fiind aspectul spiritual .„Cultura ar trebui să fie o formă de a iubi lumea şi de a spera“ (Octavian Paler). „Fiecăruia dintre noi i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos“ ,ne spune Sfânta Scriptură. Bucuria se naşte în inima omului, din sufletul său şi este legată de virtuţile creştine ale acestuia : credinţa, nădejdea şi dragostea, iar Cartea Sfântă spune că mai mare dintre acestea este dragostea.Cuvine- se cu adevărat să afirmăm :”Bucuria vine din lucruri mărunte, liniştea vine din suflet şi lumina vine din inima fiecăruia!”Să deschidem larg fereastra sufletului nostru să intre lumina din belşug, să intre lumină ,să devenim făpturi de lumină, să devenim soli ai luminii, să avem sufletul ca o floare care se înalță spre lumina dumnezeiască. Intraţi în taină în cămăruţa luminată a sufletului şi veţi descoperi lucruri despre care nu ştiaţi că există .Bucuria provine din trăirile noastre spirituale.Această bucurie aduce cu sine pacea sufletului, acea pace care este fundamentul tuturor trăirilor şi faptelor noastre. Pacea sufletului există în noi,ea este strîns legată de o stare lăuntrică de bucurie şi este precedată întotdeauna de apariţia virtuţilor nobile cum ar fi: smerenia, dragostea, credinţa, bunătatea .Toate încercările vieţii, toate obstacolele întâlnite de- a lungul timpului ,pe toate le putem înfrunta cu iubire, cu bunătate, cu răbdare și cu smerenie.
În aceste vremuri de restrişte trebuie să avem curaj, răbdare, credinţă, iubire, să fim milostivi şi de mare ajutor pentru cei din jurul nostru. „Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru cel Ceresc milostiv este”(Luca 6, 36). Milostenia însemnă orice faptă de iubire : să dai hrană celui flămând, să dai apă celui însetat, să-l îmbraci pe cel gol, să-l vizitezi pe cel bolnav şi întemniţat, să-l primeşti pe cel fără acoperiş, să te îngrijeşti de cel orfan, să-l alini pe cel trist şi îndurerat cu o vorbă frumoasă, să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.Să deschidem larg fereastra sufletului nostru ca să intre din belşug lumina, căldura, bucuria, iubirea, frumuseţea, nădejdea şi credinţa,să iradiem în jurul nostru lumina Lui Hristos, precum luminează luna şi stelele într-o noapte întunecoasă, să visăm cu ochii larg deschişi la o lume în care frumuseţea domneşte la tot pasul.Dumnezeu este iubire, şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el (I. Ioan 4, 16) . Iubirea este vindecătoare, frumosul alină, credința dăruiește.Oamenii au fost fericiţi sau nefericiţi probabil dintotdeauna, dar întotdeauna au găsit sprijin, alinare în special în religie care a fost mereu un refugiu pentru liniştea lor sufletească.Începutul anului 2020 a pus la grea încercare întreaga omenire, pericolul ce planează asupra tuturor ne- a determinat să ne schimbăm radical modul şi stilul de viaţă .Pentru că în această perioadă nu am putut continua proiectul ”Iubirea de aproapele meu” care ne permitea vizitarea centrelor sociale, am iniţiat o serie de întâlniri ” on line” sub genericul ”Întru iubire,credinţă şi lumină-Cultura şi dragostea de aproapele nostru în vremuri de restrişte” prin care am oferit prietenilor noştri din centre ” gânduri frumoase” şi ”cuvinte alese”, poezii ale poeţilor români de pretutindeni, daruri culturale, daruri de suflet. Spre surprinderea şi bucuria mea, în cele aproximativ două luni de zile ne- au fost alături mulţi poeţi , scriitori, interpreţi de muzică populară, profesori, iubitori de cultură din toată ţara , din diasporă, din Ucraina şi din Republica Moldova. Au fost clipe frumoase şi emoţionante, au fost cuvinte binefăcătoare, momente de iubire, armonie şi comuniune cu Bunul Dumnezeu şi aproapele nostru. Atât copiii cât şi adulţii din centrele sociale au primit cu bucurie darurile culturale, şefii de centre fiind mesagerii cuvintelor de mulţumire. Părintele Nicolae Steinhardt, afirma că nu contează cât de mult dăruim, ci câtă iubire punem în dăruire, îndemnându-ne să oferim un zâmbet, o floare, compasiune pentru cei năpăstuiţi, mângâiere pentru cei necăjiţi, pentru că orice gest de dragoste venită din inimă este bine-plăcut lui Dumnezeu.“Dăruind vei dobândi!” Adevărat! Paradoxal, dăruind nu sărăceşti, cum cred majoritatea, ci, culmea, te îmbogăţeşti. Acesta este marele mister al iubirii creştine, în Iisus Hristos. “Adevăratele temeiuri ale concepţiei creştine sunt: absurdul şi paradoxul”, ne destăinue Părintele nostru Nicolae Steinhardt. Nu trebuie să ai bogaţii ca să fii generos. Tocmai, Dumnezeu ne îndeamnă să dăruim din puţinul nostru, din ceea ce avem şi din ceea ce nu avem. De pildă, vrei să înaintezi pe calea cunoaşterii, dăruieşte o carte, vrei să primeşti lumină, dăruieşte o candelă unui creştin, vrei să ai libertate, cumpară un porumbel din piaţă şi dă-i libertate să zboare spre cer şi, multe altele. Întâlnirile s-au derulat sub genericul : ”Întru iubire, credinţă şi lumină-Cultura şi dragostea de aproapele nostru în vremuri de restrişte”. Anotimp al renașterii, primăvara este în același timp un anotimp al sărbătorilor, acum ne bucurăm de învierea Domnului Iisus Hristos, un anotimp al iubirii și al dăruiri, dăruim daruri celor aflați în nevoință, primim zâmbete și lacrimi de bucurie.Primăvara… Un anotimp al speranțelor și al iubirii ! Renasc noi emoții, gânduri, speranțe și vise, primăvara este o nouă șansă de a învăța să zburăm!
Zenovia Zamfir
