Si urlatul la lună are farmecul său însă trebuie să știi când și cum trebuie să urli.
Se apropie după cum bine știm alegerile parlamentare din decembrie. Ce va fi, cum va fi și cât de decisive vor fi pentru viitorul țării nimeni nu știe dar cel mai important lucru este să conștientizăm faptul că a vota este responsabilitatea fiecăruia dintre noi.
Sigur, a dispărut încrederea, a murit speranța ieșind din cutia Pandorei și unii politicieni dar nu numai au strivit-o pur și simplu. Cred că aici trebuie să ne amintim de pasărea Phoenix care a renăscut din propria cenușă. Deci totul dar absolut totul poate fi așa cum ne dorim. Trebuie doar să ne exprimăm fie în piețe protestând, fie pe rețelele de socializare dar cabina de vot nu trebuie să lipsească din această listă.
Pe cine să votăm?
Cui să îi dăm încrederea? Într-adevăr greu de răspuns. Vedem partide de stânga ce par de dreapta și partide de dreapta ce par de stânga. Vedem partide naționaliste și ultranaționaliste dar care nu recunosc asta. Cert este că aproape toate partidele nu mai au în bagaje promosiuni electorale.
Au epuizat timp de 30 de ani toate promisiunile posibile. Acum la modă este să îl dăm jos pe X pentru că îl știe pe Y și vine de la Z care a stat la masă cu W.
Ajungem să epuizăm și literele alfabetului. Mi-e dor să aud promisiuni. Mi-e dor să văd dezbateri pe subiecte de interes comun. Vreau să văd discutate în campanie proiecte de viitor dar care bineînțeles să urmărească interesul național și nu personal sau de partid.
Politica ultimilor 5 ani a dezbinat o țară întreagă iar asta ar trebui să dea de gândit tuturor. Nu cred sau nu vreau să cred că totul este regizat dar cu siguranță incompetența politică și-a spus cuvântul. E, aici trebuie să fim noi vreo 5 minute mai deștepți… ca în armată. Să știm să facem diferența. Să ne asumăm responsabilitatea. Să recunoaștem ce este adevărat și ce este fals.
Să ne gândim la nevoile unei comunități și nu la cele personale. Să refuzăm manipularea și chiar să îi îndepărtăm pe cei ce o folosesc…bineînțeles nu cu violență.
Și că tot veni vorba de violență, mă încearcă un gust amar când văd această violență verbală din partea unor politicieni și chiar susținători. Chiar zilele trecute îmi exprimam opinia față de o declarație politică, bineînțeles în cel mai elegant mod posibil; imediat au apărut susținători care numai nu mă acuzau de vreo culoare politică de parcă a avea o culoare politică ar fi ceva rău.
De fapt cred că ar trebui să dispară culorile iar ca să îi deosebim ar trebui să ne ghidăm după fapte și să le spunem pe nume că doar nu s-or rușina cu ele. Întorcându-mă la violența verbală…
Cei ce o folosesc să se gândească bine înainte de a o folosi pentru că nu are valoare și nu promite nimic bun pentru viitor. Înjurătura nu este proiect de țară. La revoluție se foloseau cele două degete ca semn al victoriei împotriva unui sistem iar acum am ajuns să le folosim separat. Cel arătător pe post de “nu eu sunt vinovat ci el” iar cel mijlociu atunci când nu avem resurse politice de a veni cu alternativă politică.
Deci, dragii mei, să avem încredere în forțele proprii și să ne exprimăm prin vot opțiunile noastre politice pentru că… Si urlatul la lună are farmecul său însă trebuie să știi când și cum trebuie să urli.
Până data viitoare vă îmbrățișez cu dragoste și speranță!
